BLOG

Radu Burnete
Guest blogger
Radu Burnete

Romania: The Rising Star in the East?

Publicat pe 13 October 2016

economist

Bună dimineața! Este o joi friguroasă din 2035 și tocmai ați citit acest articol despre România. Ca el, se pot scrie multe altele. L-aș putea imagina și pe cel de la polul opus, dar voi face asta altă dată, când o să vreau să vorbim despre ce se poate întâmpla dacă nu ne luăm în serios meseria de cetățean. Vi se pare mult până în 2035? Anul 2015 părea la fel de îndepărtat în 1990 și iată că nici nu știm cum a trecut timpul.

Sigur, veți spune, cu toții putem să ne desfacem o sticlă de vin și să ne imaginăm cum România va coloniza planeta Marte. E posibil, bineînțeles, mai ales că noi am inventat caloriferul, deci avem o istorie în spate. Dar eu, Popescu, Ionescu, ce să fac? Mă apuc de fizică, inginerie, mă specializez în construcția de rachete, dar dacă voi ceilalți rămâneți să dezbateți încă un deceniu dacă facem sau nu autostrada Pitești-Sibiu, nu ajungem nicăieri.

Mulți dintre noi suntem conștienți că acțiunea colectivă concertată este dificilă. Parcă aș protesta împotriva unei nedreptăți dar mâine fiindcă astăzi plouă. Aș pune umărul și la eternele autostrăzi și poduri, dar cum? Dacă mă apuc să sap tuneluri pe Valea Oltului o să ajung la Jandarmerie înainte de a ajunge la Sibiu.

Apar uneori momente când acțiunea colectivă devine posibilă. Nici măcar nu trebuie să fim o majoritate, ci o minoritate consistentă, consecventă și bine intenționată. Fiecare dintre noi, în micul lui univers, poate să pună presiune. Când v-ați întrebat ultima dată deputatul ce mai face? Ce planuri de vot are? Când ați scris ultima dată administrației locale? Suma tuturor acestor acțiuni individuale este mai mare decât vă imaginați.

Trebuie să facem ce ne stă în putință ca România să devină o țară prosperă. Nu ca să ne batem în piept cu destoinicia noastră sau ca să ne punem pe cap șepci cu tricolorul. Trebuie să o facem fiindcă ni se pare inadmisibil ca cei din jurul nostru să trăiască în sărăcie și lipsiți de oportunități. Trebuie să o facem fiindcă împărtășim aspirațiile civilizației occidentale: egalitate în drepturi, libertate, domnia legii, prosperitate.

Cred că este posibil ca această localitate căreia îi spunem România să devină o comunitate care să împingă în aceeași direcție. Dar pentru ca asta să se întâmple trebuie să ieșim uneori din pielea noastră și să ne întrebăm fiecare dintre noi: „România, eu ce vreau să te faci când vei fi mare?”

Iar după ce răspunzi la această întrebare, nu aștepta ca ceilalți să ia mereu inițiativa. Tu trebuie să mergi la vot! Tu trebuie să-i atragi atenția vecinului care parchează aiurea! Tu trebuie să mergi la primărie și să ceri să ți se arate cum e cheltuit banul public! Tu trebuie să te înscrii într-un partid, să nu îți copiezi teza de licență și să nu faci evaziune fiscală! Tu trebuie să ai curajul să devii antreprenor sau să corectezi o mică nedreptate pe care o vezi în preajma ta!

P.S. Știi proiectul ăla mișto pe care îl faci mereu săptămâna viitoare? Apucă-te de el, acum!

Radu lucreză pentru Consiliul Investitorilor Străini, dar aici inventează articole viitoare din The Economist pe propria lui răspundere