Eficiență

INTERMEDIERE FINANCIARĂ

Obiectivul propus: creșterea indicelui de dezvoltare financiară.

  • Pentru acest sub-pilon a fost utilizat indicele de dezvoltare financiară1 calculat de FMI.
  • Conform raportului2 FMI, în anul 20143, valoarea indicelui de dezvoltare financiară a României a fost de 0,21 – semnificativ mai mic decât cel al țărilor din regiune precum Polonia (0,48), ceea ce arată că România are un potențial foarte mare de dezvoltare în acest sector.
  • Ținta pentru acest indicator este creșterea acestuia de 0,21 la 0,34 până în anul 2036, ceea ce va aduce o contribuție cumulată la creșterea PIB-ului în valoare de 15 miliarde de euro. (Detalii suplimentare privind metodologia de calcul sunt prezentate în Anexă)
  • Pentru această ipoteză a fost luată în considerare evoluția indicatorului în România, rata medie de creștere a acestuia fiind de 0,006 puncte pe parcursul ultimilor 10 ani (2004-2014) pentru care datele sunt disponibile.
  • Aportul creșterii indicelui de dezvoltare financiară asupra sporirii PIB-ului va fi de 1,5% (pentru primii ani) și va crește gradul până la 3,5% începând cu 2030. Efectul total asupra creșterii PIB-ului va fi de 15 miliarde de euro în perioada analizată.

Recomandări

  • Unul dintre cele mai importante aspecte privind dezvoltarea financiară din România îl reprezintă educația financiară a populației. Conform studiului S&P4 din anul 2015, România s-a clasat pe ultimul loc în rândul statelor membre UE, numai 22% din populație fiind considerată alfabetizată financiar. Lipsa educației financiare conduce la o aversiune a populației pentru sistemul financiar-bancar și la decizii greșite privind creditarea, economisirea și investițiile. Este mai puțin probabil ca adulții care au cunoștințe financiare să nu-și achite creditele și probabilitatea ca aceștia să economisească pentru pensie este mai mare. Aceste aspecte sunt importante pentru o țară precum România care se confruntă cu un proces de îmbătrânire rapidă a populației. Astfel, considerăm că atât mediul public, cât și cel privat ar trebui să accelereze campaniile de educație financiară pentru populație, în vederea dezvoltării serviciilor de intermediere financiară în România.

DIGITALIZARE

Obiectivul propus: creșterea gradului de digitalizare.

  • Pentru ipoteza acestui sub-pilon a fost utilizată analiza din raportul WDR5 al Băncii Mondiale și a fost corelată cu aportul sectorului IT&C6 la creșterea PIB-ului României și cu evoluția sectorului.

  • Raportul WDR arată că în perioada 1995-2014, tehnologiile digitale au reprezen-tat o pondere mare în creșterea economică din țările dezvoltate și în țările în curs de dezvoltare. Astfel, s-a constatat că în țările dezvoltate, acumularea stocului de capital din IT&C a reprezentat în medie 27% din totalul creșterii (2,1% creștere economică medie), în timp ce în țările în curs de dezvoltare, acumularea stocului de capital din sectorul IT&C a fost de 14% din totalul creșterii (5,4% creștere economică medie), deoarece în cadrul țărilor din urmă intensitatea IT&C în rândul firmelor și a populației a fost mai mică.
  • Astfel, în România aportul accentuării digitalizării la creșterea PIB variază de la 13 milioane de euro în primul an (2018) până la 2,22 miliarde de euro în anul 2036, iar efectul total asupra creșterii PIB-ului este de 20 miliarde de euro pentru anii analizați7.

Recomandări

  • Digitalizarea reprezintă o provocare majoră în România, în ciuda progreselor înregistrate în ultimii ani (sectorul de IT&C a crescut cu aproximativ 45% în ultimii cinci ani, iar contribuția sa la PIB a depășit sectoare tradiționale precum agricultura și construcțiile). Deși România se clasează printre primele țări din Europa în privința penetrării serviciilor de internet în bandă largă cu viteză foarte mare, acoperirea națională rămâne destul de scăzută comparativ cu celelalte state din UE și continuă să se limiteze la zonele urbane, ceea ce accentuează divergențele rural – urban. În acest context, România ar trebui să încurajeze operatorii de telecomunicații să extindă rețelele și către zonele mai puțin accesibile.
  • De asemenea, la nivelul sectorului public, decidenții de politici publice ar trebui să aibă în vedere dezvoltarea infrastructurii și domeniilor de aplicare a eGovernment:
    • inter-conectivitate între bazele de date ale instituțiilor publice;
    • implementarea cărților electronice de identitate în vederea facilitării identificării indivizilor;
    • modernizarea sistemelor de colectare a veniturilor la bugetul de stat.

INSTITUȚII

Obiectivul propus: creșterea eficienței instituțiilor (dezvoltarea instituțiilor incluzive8).

  • Pentru explicarea calculului acestui sub-pilon vom face referire la ipoteza inițială a acestui exercițiu și anume funcția clasică de producție (capital, muncă, – PTF).
  • Astfel, sub-pilonul instituții9 a fost calculat plecând de la datele din Raportul de țară pentru România10, privind contribuțiile celor trei elemente: capital, muncă și PTF la creșterea potențială a României (Figura 13). Observăm că pentru perioada 2005-2016, contribuția PTF la PIB-ul potențial a variat între 1 p.p. și 4 p.p. În acest context, presupunem că aportul creșterii eficienței instituțiilor la PTF reprezintă o fracțiune din valoarea PTF (considerată aici de 3 p.p) și va crește gradual, pe măsură ce vor fi implementate reformele structurale. Aceasta reprezintă o schimbare importantă a dinamicii PIB-ului potențial în procesul atingerii unei creșteri economice susținute pe termen lung.
  • Pe baza acestei ipoteze s-a calculat aportul PTF la creșterea PIB-ului nominal pentru fiecare an, obținând-se astfel impactul instituțiilor ca valoare reziduală.

  • Rezultatele arată că sub-pilonul instituții va avea un aport estimat între 37 milioane de euro și 1,46 miliarde de euro pentru perioada analizată, iar contribuția totală la PIB-ul nominal va fi de 15 miliarde de euro în cei 19 ani.

Recomandări

  • Pentru îmbunătățirea eficienței instituțiilor publice din România, considerăm că în elaborarea cadrului legislativ și de reglementare ar trebui să se respecte anumite principii fundamentale pentru un mediu sustenabil precum: transparență (consultare publică), predictibilitate (orice modificare trebuie să aibă în vedere strategiile pe termen lung), stabilitate și evaluarea potențialului impact.

METODOLOGIA DE CALCUL

INTERMEDIERE FINANCIARĂ

  • Raportul Rethinking Financial Deepening: Stability and Growth in Emerging Markers (FMI, 2015) arată că relația dintre dezvoltarea financiară și creșterea economică este diferită în funcție de gradul de dezvoltare al țării analizate, aceasta fiind înfățișată prin intermediul unei curbe convexe. Astfel, în țările mai puțin dezvoltate, în care sectorul financiar este într-o fază incipientă de creștere, aportul acestuia la creșterea PIB este mic (ex. Gambia – indicele de dezvoltare financiară este aproape de 0,1 și iar aportul acestuia la creșterea PIB este de aproximativ 1%). În țările în curs de dezvoltare, efectul sectorului financiar asupra creșterii economice este, în general, mare (ex. Polonia – indicele dezvoltării financiare în valoare de 0,48 are o contribuție de 5% asupra creșterii economice), iar în țările dezvoltate precum Japonia, în care indicele are valori de peste 0,8 – efectul sectorului financiar asupra creșterii este relativ mic, de aproximativ 2%).
  • În acest context, România se află sub punctul de maxim, întrucât indicele de dezvoltare financiară avea o valoare de 0,2 în anul 2014, ceea ce s-ar traduce printr-o contribuție de aproximativ 3,5% asupra creșterii economice.
  • În analiza prezentă, ținta României pentru anul 2036 este de a crește indicatorul menționat până la 0,34 – valoare apropiată de cea din Polonia (0,48).
    Pentru această ipoteză a fost luată în considerare evoluția indicatorului în România, rata medie de creștere a acestuia fiind de 0,006 puncte pe parcursul ultimilor 10 ani (2004-2014) pentru care datele sunt disponibile.
  • Creșterea indicelui de dezvoltare financiară a fost realizată gradual în acest scenariu de la 0,2 la 0,34 pentru perioada analizată, cu rate de 0,006 în primii doi ani și cu rate mai accelerate pentru perioada 2020-2023, criteriul de accelerare fiind acela că după 2020, România va avea ținte clare pentru aderarea la zona euro, iar acestea vor contribui la dezvoltarea sectorului financiar. Ulterior, pentru anii 2023-2026 creșterea indicatorului se va diminua, în contextul ciclicității economiilor (așteptările sunt de încetinire a creșterii economice) și va crește iar la 0,008 începând cu anul 2027.

Descarcă analiza completă

1 Indicele de dezvoltare financiară este calculat de FMI și ia valori cuprinse între 0 și 1 (unde 0 este valoare minimă, iar 1 reprezintă valoarea maximă). Indicele este construit pe baza unor sub-indicatori care măsoară gradul de dezvoltare al instituțiilor financiare și al piețelor financiare în funcție de gradul de îndatorare, acces la finanțare și eficiență.

2 FMI, Rethinking Financial Deepening: Stability and Growth in Emerging Markers, 2015

3 Ultimele date disponibile pentru indicatorul de dezvoltare financiară sunt pentru anul 2014.

4 S&P Global FinLit Survey, 2015.

5 Banca Mondială, World Development Report 2016 – Accelerating growth

6 Conform datelor Institutul Național de Statistică (INS) sectorul IT a reprezentat 5% din PIB în ultimii 6 ani (2012-2017), iar între 2000-2012, acesta a variat între 4-5%. De asemenea, din comunicatul INS pentru anul 2015, observăm că industria IT a contribuit cu 0,5% la creșterea PIB în acea perioadă.

7 Pentru România a fost utilizată o contribuție la creșterea PIB a digitalizării cuprinsă între 1% și 5% pentru perioada 2018-2036, contribuție ce a crescut gradul în intervalul analizat.

8 Instituțiile incluizive promovează inovația, dezvoltarea, coeziunea și creșterea sustenabilă a unei economii – Acemoglu D., Robinson J. (2012), Why nations fail?

9 Pentru sub-pilonul instituții, analizele privind contribuția acestuia la creșterea PIB-ului unei economii nu sunt foarte clare, cele mai multe dintre acestea având la bază asumpții despre calitatea instituțiilor.

10 Comisia Europeană, Raportul de țară privind România (2018).