Infrastructură

INFRASTRUCTURĂ RUTIERĂ

Obiectivul propus: creșterea numărului de kilometri de autostrăzi cu 2.300 km până în anul 2036.

  • Prin creșterea rețelei de autostrăzi la un total de 3.000 km (în 2036), infrastructura rutieră a României va converge spre un nivel comparabil cu cel actual al țărilor dezvoltate din UE, precum Olanda, Austria, Germania sau Belgia.

infrastructura-1

  • Raportat la populație, numărul kilometrilor de autostrăzi ar trebui să crească de la 37,5 km la un milion de locuitori la aproximativ 172 de km la un milion de locuitori1, nivel comparabil cu cel al Franței din anul 2016.
  • Contribuția infrastructurii rutiere la creșterea PIB-ului va fi semnificativă în primii 12 ani de la realizarea investițiilor, iar după anul 2030 contribuția acesteia scade, pe măsură ce rețeaua de autostrăzi se consolidează și acest sub-pilon își reduce aportul la creșterea anuală.
  • Rețeaua de autostrăzi din România ar trebui să crească cu aproximativ 120 kilometri pe an, în perioada 2018-2036, kilometri suplimentari care se vor regăsi în creșterea PIB-ului nominal din fiecare an cu valori cuprinse între 1,6 miliarde de euro (la începutul perioadei) și aproximativ 7 miliarde de euro (în perioada cu impact maxim). Cumulat în cei 19 de ani analizați, infrastructura rutieră poate contribui la PIB-ul nominal cu până la 90 miliarde de euro. (Detalii suplimentare privind metodologia de calcul sunt prezentate în Anexă)
  • Infrastructura de transport rutier are o contribuție semnificativă asupra creșterii economice (un impact direct în dezvoltarea unor sectoare precum comerț, industria prelucrătoare și turism și asupra creșterii productivității) și incluziunii sociale (prin acces rapid la servicii de educație și sănătate, reducerea disparităților dintre regiuni) din România.

INFRASTRUCTURĂ PORTUARĂ

Obiective propuse: reducerea costului de export, a zilelor necesare pentru export și îmbunătățirea infrastructurii portuare până la niveluri comparabile cu cele ale Olandei, țară considerată referință pentru acest sub-pilon.

  • Reducerea costului de export2 de la 1.485 dolari la aproximativ 1.000 dolari per container în anul 2036.
  • Reducerea numărului de zile necesare pentru export de la 13 zile la 10 zile în anul 2036. În scenariul construit, numărul de zile necesare pentru export va fi redus cu 1,5 pe decadă, de la 13 zile la 10 zile, media țărilor din zona euro în prezent.
  • Ca urmare a celor două măsuri, creșterea cumulată a PIB-ului nominal ar putea genera până la 15 miliarde de euro în perioada analizată (2018-2036). (Detalii suplimentare privind metodologia de calcul sunt prezentate în Anexă)

infrastructura-2

Recomandări privind sub-pilonii de infrastructură rutieră și portuară

În contextul în care infrastructura din România este foarte slab dezvoltată comparativ cu cea a statelor membre UE și cunoscând faptul că multiplicarea investițiilor din acest sector se realizează într-un timp relativ scurt, decidenții de politici publice ar trebui să aibă în vedere următoarele aspecte:

  • Ierarhizarea mai eficientă a proiectelor de infrastructură pe baza unor analize de tip cost-beneficiu.
  • Creșterea absorbției de fonduri europene dedicate acestor tipuri de activități.
  • Utilizarea altor instrumente financiare pentru finanțarea proiectelor de infra-structură. Se pot urma exemplele recente ale altor țări din Europa, precum implementarea soluțiilor de tipul parteneriatului public-privat (PPP) sau a Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții (FSDI). Spre deosebire de abordarea tradițională privind fondurile nerambursabile, utilizarea acestor instrumente financiare va încuraja administrațiile publice locale să identifice acele tipuri de proiecte de infrastructură care pot genera suficiente venituri pentru a rambursa sumele finanțate și ar da posibilitatea României să creeze mecanisme de finanțare pe termen lung a proiectelor de infrastructură.
  • Înființarea unei unități de implementare a proiectelor (UIP) care să funcționeze la nivelul Guvernului ca un organism interministerial. UIP ar trebui să fie responsa-bilă de supravegherea implementării marilor proiecte de infrastructură. UIP ar urma să beneficieze de expertiză tehnică, financiară și juridică, precum și de resurse financiare adecvate.

INFRASTRUCTURĂ ȘI EFICIENȚĂ ENERGETICĂ

Obiectivul propus: contribuția la creșterea PIB prin atingerea țintelor de investiții în infrastructura energetică și prin creșterea eficienței energetice.

Contribuția acestui sub-pilon la creșterea PIB constă în suma dintre aportul infrastructurii energetice și cel al eficienței energetice. Valoarea acesteia cumu-lată pentru anii analizați este de aproximativ 21 miliarde de euro, iar metodologia de calcul este prezentată în rândurile de mai jos.

Infrastructură energetică

  • Investițiile necesare pentru sectorul energetic din România au fost estimate la 100 miliarde de euro pentru perioada 2015-2035 în cadrul Strategiei Energetice Naționale, redactată în anul 2014.
  • Pe baza acestei estimări, ipoteza utilizată în această analiză este una moderată și presupune că investițiile în sectorul energetic din România vor avea un impact cumulat în PIB de numai 12,5 miliarde de euro pentru perioada 2018-2036. În practică, aportul ar putea fi mai consistent dacă se vor găsi surse viabile de finanțare. Scenariul pleacă de la premisa că investițiile sunt mai mici în primii ani și variază de la 30 la 50 milioane de euro între 2018-2033 și cresc până la 80-90 de milioane de euro între 2032-2036. Începând cu anul 2027, sumele au fost indexate cu o inflație medie anuală de 2,5%. Aportul total la creșterea PIB-ului nominal este așteptat la 12,5 miliarde de euro.

Eficiență energetică

  • Conform studiilor din domeniul eficienței energetice, creșterea acesteia poate contribui la creșterea anuală a PIB-ului în țările din Uniunea Europene cu până la 0,18%.
  • Aceste studii evidențiază faptul că există o legătură directă între creșterea eficienței energetice, piața muncii și bunăstarea socială dintr-o economie. Astfel, îmbunătățirea eficienței energetice va conduce la creșterea cererii pe piața forței de muncă și implicit la creșterea ocupării, dacă indivizii au abilitățile necesare pentru ocuparea noilor locuri de muncă create. De asemenea, consumul de energie al clădirilor rezidențiale, instituții publice sau nerezidențiale care vor beneficia de programe de eficiență energetică se va reduce, ceea ce va conduce la creșterea economisirii energiei și la costuri mai reduse pentru consumatori.
  • Pentru România a fost utilizată din nou o ipoteză moderată, argumentul fiind același ca la infrastructura energetică. Astfel, aportul total al creșterii eficienței energetice este de până la 8,26 miliarde de euro pentru perioada 2018-2036 (Detalii suplimentare privind metodologia de calcul sunt prezentate în Anexă)

Recomandări

  • În ceea ce privește investițiile în infrastructura energetică, acestea sunt esențiale în contextul în care capacitățile de producție convenționale au nevoie urgentă de îmbunătățiri pentru evitarea unor crize pe termen mediu în alimentarea cu energie. Pentru rețelele de transport și distribuție de gaze și energie electrică, atât operatorii privați, cât și cei publici trebuie să continue investițiile pentru a crește performanța rețelelor.
  • România își poate folosi resursele energetice într-un mod mai eficient decât în trecut prin găsirea unor soluții pentru infrastructura învechită, prețurile la energie (de multe ori subvenționate), clădirile ineficiente energetic și finanțarea insuficientă a proiectelor de eficiență energetică.

METODOLOGIA DE CALCUL

INFRASTRUCTURĂ RUTIERĂ

  • Banca Mondială arată, în studiul How Much Does Infrastructure Contribute to GDP Growth?3 realizat în anul 2011, că pentru statele dezvoltate elasticitatea PIB la investițiile în infrastructură este de 0,15 p.p. De exemplu, o creștere cu 10% a cheltuielilor de investiții în infrastructură conduce la creșterea PIB cu 1,5%.
  • Pentru România s-a considerat că valoarea aportului investițiilor în infrastructură este mai mare, având în vedere nivelul inferior de la care se pleacă. Astfel, contribuția la creșterea PIB utilizată în acest exercițiu a avut valori cuprinse între 0,12 p.p și 0,25 p.p, plecând de la premisa că investițiile încep din anul 2018. Elasticitatea este mai redusă în primii patru ani si variază între 0,12 p.p. și 0,2 p.p., iar în perioada 2021-2030 crește până la 0,25 p.p., pentru ca ulterior să se reducă din nou, ca urmare a consolidării rețelelor de transport rutier.

INFRASTRUCTURĂ PORTUARĂ

  • Reducerea costului de export, a zilelor necesare pentru export și îmbunătățirea infrastructurii portuare până la niveluri comparabile cu cele ale Olandei, țară considerată referință pentru acest sub-pilon.
  • Din anul 2007, România nu a reușit să diminueze durata de 13 zile necesare pentru export. În acest context de stagnare a calității infrastructurii portuare, exporturile exprimate în euro au crescut cu aproximativ 9% pe an în intervalul 2007-2016 (respectiv, dublarea lor în valoare nominală), pe baza efectelor deprecierii monedei naționale și îmbunătățirii relative a intensității tehnologice a produselor exportate de România.
  • Pe baza rezultatelor studiilor4 privind impactul îmbunătățirii infrastructurii portuare pentru creșterea PIB pe locuitor și a performanțelor în ceea ce privește exporturile înregistrate de România în ultimii 10 ani, s-a considerat că cele două măsuri, alături de creșterea capacității de export și a competitivității firmelor vor putea contribui cu valori cuprinse între 2,5% și 5% la creșterea nominală a PIB.
  • Această contribuție va pleca de la un aport relativ limitat, de 2,5% la începutul perioadei, va ajunge la 5% între 2025-2028 și se va reduce ulterior ca urmare a consolidării infrastructurii portuare.

EFICIENȚĂ ENERGETICĂ

  • Conform studiului Assessing the Employment and Social Impact of Energy Efficiency5, creșterea eficienței energetice poate contribui cu 0,18% la creșterea anuală a PIB-ului în țările din Uniunea Europeană în intervalul 2020-2030.
  • Pentru România a fost utilizată o contribuție de 0,12% pentru perioada analizată în acest exercițiu. Aceasta crește gradual de la 0,05% în primul an până la 0,12% în intervalul 2023-2036. Estimarea arată că îmbunătățirea eficienței energetice poate contribui cu sume cuprinse între 14 și 80 milioane de euro la economia României în perioada analizată (2018-2036). În total aportul așteptat este de până la 8,26 miliarde de euro pentru cei 19 ani.

Descarcă analiza completă