BLOG

Guest blogger
Laurian Lungu

Cum ar putea arăta economia României în 2036?

Publicat pe 16 July 2016

Proiectele pe termen lung implică în mod necesar viziune. Iar realizarea acestei viziuni impune asumarea unei direcții. Economia României ar putea arăta mult diferit peste 20 de ani dacă potențialul ei de dezvoltare ar fi exploatat corespunzător. Nu întâmplător, în ultima perioada au apărut o serie de inițiative care să ajute la definirea acestei direcții de dezvoltare pentru viitor. Proiectul “Romania competitivă”, inițiat de Președinție și Guvern la începutul lunii iulie sau publicarea de către Academia Română a Strategiei de Dezvoltare a României in perioada 2016-2035 însumand aproximativ 1.000 pagini, sunt doar câteva exemple. Momentul ales nu este întâmplător. După un sfert de secol în care regenerarea stocului de capital în economie s-a făcut cu rate mult sub potențial, iar degradarea stocului de capital uman a urmat o pantă descendentă, am ajuns într-un punct în care apar întrebări firești cu privire la sustenabilitatea creșterii economice viitoare. Ajustarea acestor factori este esențială.

Proiectul VA URMA poate fi văzut ca fiind complementar inițiativelor de mai sus. Măsurile propuse pleacă de la realitatea economică curentă, așa cum o vede mediul de afaceri. Ele sunt axate pe cei trei piloni de bază standard ai creșterii economice: infrastructura (capitalul fizic), forța de muncă – atât sub aspect calitativ cât și cantitativ (capital uman) și câștigurile de eficiență, văzute ca un element de creștere a factorului total de productivitate. Obiectivul țintă propus este ca economia României să măsoare 655 miliarde EUR în 2036,  echivalentul unei creșteri de patru ori, ca mărime, față de prezent.

O prima întrebare legitimă este dacă aceasta țintă este fezabilă și credibilă.

Din perspectiva istoriei recente, răspunsul pare a fi unul pozitiv. De exemplu, în ultimii 20 de ani, între 1996 și 2015, economia României s-a extins de 5,5 ori, de la 29 miliarde EUR la 160 miliarde EUR. Dar, în aceasta perioada, rata reală medie de creștere a PIB a fost de mai puțin de 2,5%. pe an. Alte economii din estul Europei au avut rate mult mai mari de creștere economică, coroborate cu rate similare sau mai mici de expansiune a mărimii economiei (vezi graficul de mai jos).

Sursa: Calcule autor din date Eurostat. RO – Romania; BG – Bulgaria; LT – Letonia; LV – Lituania; PO – Polonia; IE  – Irlanda. 

Desigur, condițiile economice viitoare vor fi diferite de cele din trecut. Din punct de vedere tehnic, atingerea acestui obiectiv ar necesita ca România să facă un salt calitativ astfel încât să poată  crește în medie cu o rată situată undeva în jurul valorii de 4% pe an, pe perioada celor 20 de ani. Creșterea economică poate accelera de la 3,3%  – cât este estimată cea potențială în prezent – până către un maxim de 4,5% spre finalul perioadei. Aceasta dezvoltare economică poate fi văzută ca fiind potențată de doua componente diferite.

Astfel, investițiile în infrastructură în perioada imediat urmatoare vor duce gradual la creșterea PIB-ului potențial. Ulterior, undeva după anul 2027, efectele investițiilor în educație și în capitalul uman în general, vor începe să se facă simțite în economie, ceea ce va permite continuarea creșterii economice în jurul valorii potențiale atinse, cel puțin pentru încă o decadă. În acest model de creștere, economia României va evita supraîncălzirea, făcând totodată tranziția către o economie bazată pe cunoaștere și avans tehnologic.

Pot exista mai multe scenarii în care obiectivul propus să fie atins. Unul dintre acestea este cel de mai jos (vezi grafic). Astfel, dacă în următorii 20 de ani creșterea economică medie atinge 4% pe an, în ipoteza unei rate medii a inflației de 2,7% și o apreciere a RON față de EUR de 6,5%, PIB-ul României ar putea ‘’valora’’ 655 miliarde EUR în 2036.

Sursa: calcule autor

Văzuta dintr-o perspectivă istorică mai îndepărtată, proiecția creșterii PIB, ca rată medie mobilă pe 20 ani, aceasta s-ar încadra undeva la jumătate din valoarea istorica atinsă de România in anii ’70.

Sursa: Pentru datele istorice: INSSE si Victor Axenciuc 2012, Romania’s GDP 1862-2000: Century-long statistical series and methodological arguments, vol 1. Pentru proiectii: calcule autor. Interpretare grafic: de exemplu valoarea corespunzatoare anului 1969 reprezinta media cresterii economice pe cei 20 de ani anteriori, i.e. pe perioada 1950-1969.

Evident, condițiile economice din perioada anilor ’50-’90 au fost diferite, însă factorii similari de luat în considerare aici sunt stabilirea și asumarea unei direcții de dezvoltare, precum și coordonarea politicilor economice pe un orizont de timp lung.

Un alt aspect ține de identificarea masurilor specifice, corespunzătoare fiecaruia din cei trei piloni, care pot genera aceasta creștere economică, precum și de sursele de finanțare aferente. Aceste atribute urmează sa fie detaliate ulterior, prin contribuția tuturor actorilor, printr-un proces amplu de comunicare și consultare, pentru moment ele constituindu-se ‘’work in progress’’.

Însă o proiecție sumară, la nivel agregat, pentru fiecare cei trei piloni relevă cifre care pot fi atinse cu un efort coordonat susținut. De exemplu, pentru infrastructură, o analiză a FMI arată că o investiție de 1 miliard EUR (aproximativ 0,6% din PIB-ul anului 2015) ar putea genera o creștere de până la doua puncte procentuale din PIB, în ipoteza finanțării acestora din fonduri UE. Astfel, incluzând așa numitele efecte de ‘’spillover’’, investițiile în infrastructura fizică (rutieră, energetică, pentru agricultură, de telecomunicații, etc.) ar putea, în medie, genera echivalentul a 2% din PIB până în 2036.

Similar, investițiile în educație, pot genera creștere economică viitoare masivă din moment ce calitatea educației are influențe puternice asupra veniturilor individuale. O măsura standard a calității educaționale este scorul PISA (programul internațional pentru evaluarea elevilor).  La ultimul test PISA, în 2012, România a înregistrat un scor de 440, sub media țărilor OECD de 500 de puncte. Un studiu  al Hanushek și Wosmann (2007) arata că investițiile în educație care duc la o îmbunătățire cu 50 puncte a scorului PISA (ceea ce pentru România ar însemna apropierea de media OECD) pot genera o creștere a PIB cu 10% în 20 de ani și cu peste 30% în 50 de ani.

Astfel, efectul estimat cumulat pe cei trei piloni de creștere economică pe următorii 20 de ani este de 75% din PIB.

Fără îndoială că obiectivul de a atinge un PIB de 655 miliarde EUR în 2036 este unul îndrăzneț. Dar, prin crearea cadrului propice și printr-o coordonare coerentă, pe termen lung, a politicilor economice, potențialul economiei poate fi exploatat mult mai bine decât a fost până în prezent. Structura economiei se schimbă, după cum o dovedește și faptul că ponderea sectorului IT în PIB a depășit-o pe cea a agriculturii.

O viziune trebuie să fie atât îndrăzneață, cât și credibilă și să țină cont de aceste tendințe. Elon Musk, creatorul SpaceX, vrea să pună primul om pe Marte în 2025. Într-o lume cu asemenea obiective, economia României ar trebui să fie capabilă măcar să atingă rate de creștere la jumătate din cele realizate cu o jumătate de secol în urmă.

Laurian Lungu este analist economic, are un doctorat în economie în Marea Britanie, un MBA și este autor a numeroase studii și articole de economie aplicată și politici economice.