Instituțiile publice din România, la fel ca în restul lumii, trebuie să treacă de la un proces de simplă Instituțiile publice din România, la fel ca în restul lumii, trebuie să treacă de la un proces de simplă gestiune, la un proces de inovare și interacțiune proactivă cu piața. Transformarea verde și digitală a economiei României nu se poate produce decât printr-o strânsă cooperare cu actorii economici din sectorul privat ca vectori de implementare. De aceea, statul însuși trebuie să devină antreprenorial în cultivarea noilor inițiative și direcții de dezvoltare sustenabilă prin instrumentele de care dispune, cadrul legislativ, asigurarea echilibrelor macroeconomice (în special soldul guvernamental și de cont curent), și bugetul public de investiții[1].
Ipotezele de lucru pe care s-a bazat prelucrarea datelor pentru sectorul administrativ – prin Ipotezele de lucru pe care s-a bazat prelucrarea datelor pentru sectorul administrativ – prin capacitatea administrativă și companii de stat – ar avea o contribuție de 12,5% în scenariul VM și respectiv 17,5% în scenariul VA.
Capacitate instituțională și companii de stat
Investițiile medii anuale necesare pentru a crește capacitatea instituțională și eficiența companiilor de stat din România au fost aproximate la 20 miliarde de lei în scenariul VM și 30 miliarde lei în scenariul VA. O îndeplinire parțială a obiectivelor din perspectiva acestui facilitator ar putea însemna un efort investițional mai redus de aproximativ 14 miliarde lei pe an în medie, conform scenariului alternativ.
Din punct de vedere al resursei umane, administrația publică din România a fost de multe ori afectată de o atractivitate mai slabă pe piața muncii, dar și de procese de politizare. Din aceste motive, rezultatul este adesea o calitate mai slabă a resurselor umane din sectorul public și o pregătire continuă mai redusă a acestora.
Din punct de vedere al resurselor materiale, instituțiile publice din România nu se confruntă atât de mult cu lipsa resurselor, cât cu o slabă capacitate de gestiune a acestora. Există o capacitate redusă de programare strategică a investițiilor atât la nivel central, cât și local, ceea ce rezultă în angajarea unor proiecte pe care fie nu le pot duce la bun sfârșit în procesul de contractare și implementare, fie nu le pot întreține din bugetul curent odată ce investiția a fost finalizată. De cele mai multe ori, bugetul public este privit exclusiv în relație cu cheltuielile publice, și nu există în mecanismele instituționale actuale o viziune de colaborare cu sectorul privat și de amplificare a impactului investițiilor publice prin contribuția capitalului privat. Inclusiv activitatea firmelor private românești se confruntă deseori cu provocări similare celor legate de gestiunea resurselor sau planificarea strategică[2].
Alte componente avute în vedere sunt calitatea procesului administrativ în sine, dar și rezultatele sale.
La nivel mondial, a fost evidențiată o corelație pozitivă între nivelul de dezvoltare economică măsurat prin produsul intern per capita (PIB/capita), și nivelul eficacității instituționale. În cazul României, se poate observa cum eficacitatea instituțională a scăzut în sectorul public în ultimii ani. Deși a existat o tendință susținută de creștere economică în ultimii ani, deficiențele administrative au diminuat probabil efectele de multiplicare pe care creșterea economică le-ar fi putut avea la nivelul societății.
Eficacitatea instituțională în România
O creștere a eficacității instituționale, concretizată în reforme solide și acțiuni concrete, ar putea avea un impact indirect inclusiv prin creșterea încrederii investitorilor din mediul privat. Astfel, beneficiile asupra economiei se pot amplifica inclusiv prin creșterea nivelului de investiții private viitoare.
Obiectivul propus:
îmbunătățirea eficacității instituționale
EFICACITATEA INSTITUȚIONALĂ, UN POTENȚIAL REPER PENTRU ROMÂNIA
Recomandări pentru îmbunătățirea calității cadrului instituțional din România:
- Reducerea diverselor tipuri de politizare până la eliminarea acestora, cu efecte în îmbunătățirea capacității administrative, în special în ceea ce privește administrația publică locală;
- Creșterea predictibilității cadrului legislativ și îmbunătățirea măsurilor de reglementare a mediului de afaceri;
- Definirea procedurilor de implementare și monitorizare a aspectelor prevăzute prin lege (situație întâlnită în cazul companiilor de stat din România);
- Dezvoltarea unui cadru instituțional de coordonare a investițiilor publice și private în scopul amplificării efectelor de creștere și dezvoltare economică în România.
[1] World Bank (2021) Urban Review.
[2] Caseta 1 cuprinde o analiză descriptivă și recomandări pentru creșterea performanței capitalului autohton.
[3] Eficacitatea instituțională a statelor membre se referă la estimările pentru anul 2020. Obiectivul României pentru 2040 a fost calculat ca o medie a rezultatelor statelor membre în 2020.