Mix energetic și infrastructura energetică

România ar trebui să producă schimbări în mix-ul energetic, în favoarea unei cote mai mari pentru sursele regenerabile de energie, reducând gradual aportul cărbunelui. În prezent, contribuția cărbunelui la mix-ul de producție de energie din România este semnificativă, fiind estimată la 16% din producția totală la sfârșitul anului 2020[1].

Evoluția preconizată a producției de energie primară, pe surse energetice, în contextul politicilor și măsurilor actuale

Sursa: PNIESC
Sursa: PNIESC

Ca parte a unui răspuns amplu, obiectivul mecanismului pentru redresare și reziliență este de a atenua impactul economic și social al pandemiei de coronavirus și de a face economiile și societățile europene mai durabile, mai rezistente și mai bine pregătite pentru provocările și oportunitățile referitoare la tranzița energetică, în special pentru creșterea eficienței energetice, îmbunătățirea mixului de producție și a infrastructurii de transport.

Tranziția energetică necesită o schimbare structurală pe termen lung în abordarea noastră față de sistemele energetice, creând un sistem energetic mai integrat și mai inteligent, care este mai capabil să gestioneze și să echilibreze modelele dinamice ale cererii și ofertei la nivel UE, național și local.

Ipotezele de lucru pe care s-a bazat prelucrarea datelor pentru energie și infrastructură ar avea o contribuție de 22,5% în scenariul Verde Moderat și respectiv 27,5% în scenariul Verde Accelerat.

Mix energetic și infrastructura energetică

Sursa: Calculele autorilor
Sursa: Calculele autorilor

Investițiile medii anuale necesare pentru a accelera tranziția energetică din România au fost aproximate la 36 miliarde de lei în scenariul VM și 47 miliarde de lei în scenariul VA. O îndeplinire parțială a obiectivelor din perspectiva tranziției energetice ar putea însemna un efort investițional mai redus de aproximativ 25 miliarde lei pe an în medie, conform scenariului alternativ.

Polonia, Cehia, România și Bulgaria sunt economiile din UE cele mai dependente de cărbuni[2], fiind, în același timp, și cele care încă nu au un plan concret pentru retragerea treptată a acestei resurse din mix-ul energetic.

Pentru România, al doilea producător de gaze din UE[3], cu o industrie a hidrocarburilor dezvoltată pe orizontală timp de 100 de ani, tranziția energetică este în acest moment o provocare majoră, cu atât mai mult cu cât la nivelul Uniunii Europene nu a fost luată o decizie fermă privind considerarea gazului natural combustibil de tranziție. Totodată, necesarul de investiții estimat reprezintă o sumă foarte mare raportată la economia României, care implică contribuția sectorului public și a celui privat (companii din energie, dar și instituții financiare), atât din fonduri proprii, cât și surse nerambursabile (ex. fonduri europene).

Tranziția energetică implică reducerea cererii de muncă în rândul activităților intensive în producerea de emisii de gaze cu efect de seră, cu precădere în producerea energiei pe bază de combustibili fosili (ex. cărbuni) și creșterea numărului de locuri de muncă ecologice. Provocarea cea mai mare este pentru regiunile dependente de activitățile care utilizează combustibili fosili (ex. Valea Jiului). La nivelul UE, vor fi alocate fonduri specifice tranziției, precum este Fondul pentru Tranziție Justă, iar România va putea beneficia de acestea.

Obiectiv propus:
Creșterea nivelului de ambiție privind energia regenerabilă

Contribuția energiei regenerabile în totalul consumului de energie – 2019 (%)

Sursa: prelucrările autorilor pe baza datelor Eurostat – Energy from renewable sources[4]
Sursa: prelucrările autorilor pe baza datelor Eurostat – Energy from renewable sources[4]

Recomandări

  • Creșterea nivelului de ambiție privind eficiența energetică și energie regenerabilă pentru 2030, prin revizuirea, inclusiv în termeni de politici publice, a PNIESC precum și necesitatea de a armoniza diversele documente strategice (de exemplu PNRR etc.);
  • Accelerarea procesului decizional privind utilizarea fondurilor europene disponibile (Fondul de Modernizare, Fondul de tranziție justă) pentru modernizarea sectorului energetic;
  • Dezvoltarea unui plan credibil de accelerare a utilizării surselor regenerabile în sectoarele dificile de decarbonizare, în special în sectorul de încălzire și răcire;
  • Accelerarea procesului de reconversie profesională la nivel național și regional astfel încât tranziția energetică să echilibreze potențiala reducere a cererii de muncă în rândul activităților intensive în producerea de emisii de gaze cu efect de seră, cu precădere în producerea energiei pe bază de combustibili fosili (ex. cărbuni) prin educarea și pregătirea lucrătorilor cu privire la oportunitățile de muncă în domeniul energiei regenerabile;  
  • Stabilirea unei strategii care să includă planuri detaliate pentru educarea și implicarea tuturor părților în tranziția energetică.